Halatul de molton și papucii de casă fac să pară că locul e o sufragerie în care te strângi seara la poveste. Cand zâmbetele de complezenta se sting, poveștile se aprind și, dacă le-ai câștigat încrederea, o să-ți vorbească despre patimi. Când n-au mai știut să distingă realitatea de imaginație, când n-au mai putut să țină în frâu nici frica, nici furia, nici rușinea. Când au crezut că sunt bine, căci medicamentele țineau fricile în frâu dar dincolo de gard, în realitatea spre carevor să se întoarcă, eticheta li s-a lipit pe fiecare fărâmă din corp și din minte.

“Nu mai e nimic pentru noi afară! Nu se mai uită nimeni la noi ca la niște oameni!”

Pacientii Spitalului de Psihiatrie Eftimie Balaceanca isi petrec viata in izolare. Pentru ei vrem sa construim o Gradina Terapeutica. Principalul scop este cel terapeutic.Acesti oameni traiesc in lumea lor, intr-o cumplita izolare. Ingrijirea plantelor le ofera o utilitate si in acelasi timp ii incurajeaza sa socializeze. De asemenea, vor putea vedea rezultatul direct al actiunii lor, plantele sadite si ingrijite de ei vor fi utilizate in bucataria spitalului.