Cel mai frumos cadou de ziua mea

Și anul acesta, zoua mea de naștere, nu este despre mine. Este despre unul dinte cei mai iubiti căței din univers. Primul meu cățel, și cel mai iubit dintre toți cățeii. ( Jazzy, Tasha, sper sa nu va citească cineva acest post, și pe voi vă iubesc.)

De mic, chiar foarte mic, câinii nu reprezentau pentru mine un pericol, nici măcar cățeii vecinilor, nici măcar cățeii care aveau grija de oile ciobanilor. Pericol eram eu pentru părinți. Binenteles, am ajuns prin 90’ mușcat de gât de cățelul vecinilor, nu de fund ca soramea’. Doctorul spunea ca mai era 1 cm și eram un super înger. Și culmea, in loc sa ma cumințesc și sa fiu mai rezervat in privința patrupedelor, eu le iubeam și mai mult, și mai mult. Alta data o sa va povestesc și de cimitirul muștelor, dar asta poate cu alta ocazie. 

Dar sa revenim la cel mai iubit cățel din tot universul. Haiduc. Un nume pe care l-a purtat cu demitate și l-a caracterizat in mare măsura. Doar ca el nu fura de la bogați pentru cei săraci, ci in schimb ajuta pe cei mai slabi și neajutorați atunci când cei mai “tari” abuzau de puterea lor. Ma însoțea tot timpul la grădinița, iar la prânz era din nou in fata ușii și ma conducea spre casa. Asta când nu era preocupat sa meargă cu mama la magazinul din colț. Țin minte și acum cum niște gâște gălăgioase, agresive și perverse îmi făceau viața un calvar, dar Haiduc era acolo. Era suficient sa îl strigi și știa care e problema și mai ales care este rezolvarea. Era și el mândru, țanțoș, eram și eu mândru de un super câine. Haiduc a adus bucurie, dragoste și cred ca m-a format și pe mine intr-o oarecare măsura pentru drumul pe care îl am de parcurs in aceasta viața.

Din păcate nu a murit de adânci bătrâneți, însă a fost acolo și și-a îndeplinit misiunea. A avut parte de toate cele creștinești, am dat de pomana copiilor de pe strada (clătite și limonada făcute chiar de mine, in propriul laborator. La un moment dat am început și o mică afacere cu vecinii de vârsta mea, păcat ca nu m-am ținut de ea. Era tot in perioada când își lansau afacerile Țânțâreanu, Vîntu, Cataramă și mulți alții).

Oricum, am fost distrus, trist,frustrat plus încă multe altele. Următorii mei 5 căței, tot Haiduc se numeau, și nu era o lipsa de inspiratie. Acum câțiva ani a murit și ultimul Haiduc al familiei. Dar nici unul nu s-a ridicat la nivelul Haiduc-ului haiduc. Dar ne-am promis și l-am rugat atunci pe Dumnezeu ca Haiduc sa ma călăuzească și când o sa vina vremea mea spre cealaltă lume. Și știu ca așa se va întâmpla. Dar pana atunci avem multe lucruri de făcut și aici o sa am nevoie și de ajutorul vostru. La fel ca și anul trecut, am ales sa îmi donez ziua de nașterere asociației @Zile de Bine.

Câinii sunt loiali, plini de compasiune, blânzi și drăguți. Dar pot fi mult mai mult decât atât. Pot fi salvatori, eroi, îngrijitori, constructori de încredere și, după cum se vede, parinți-salvatori.

E încă unul dintre zecile de În Aprilie, la #ZiDeBine facem #HAMtrenamentPetruViață - amenajăm un teren de antrenament, cu obstacole cu tot, pentru cainii salvatori. Și ne prinde bine orice mână de ajutor!?