Se spun multe despre copiii care nu rămân în școală. „Un puturos... n-ai cu cine, domne’”, „Păi tu nu te uiți la el ce față are, nu i-ai văzut părinții?”, „Las’ că-l știu eu și pe frat’su, la fel o să ajungă!” Sentințe date înainte de vreme, ocări legate strâns la picior pe care le trag după ei toată viața. Puține li se spun chiar copiilor. Puțini își iau timp să împartă cuvinte cu ei, în loc să le arunce etichete gata ștanțate.

Pe unii dintre acești oameni rari și buni i-am întâlnit la Liceul Tehnic „Anghel Saligny” din Bacău, unde învață copii de la 5 la 18 ani. Unde niște zeci de copii nu doar învață, dar și trăiesc la internatul școlii. Unde nimic nu e simplu pentru ei. Veniți majoritatea de la țară să învețe o meserie, fără să știe pe nimeni, cu bani puțini de buzunar, departe de casă și de familie, victime ale bullying-ului de oraș, mulți renunță, oricâte eforturi a depus doamna directoare să-i țină. Și a făcut multe!

Dar e nevoie de și mai mult. E nevoie de un sat întreg să țină în școală 90 de copii! Așa că luna aceasta, împreună cu Asociația Romanian Youth Movement for Democracy - RYMD, deschidem pentru ei Clubul din Internat. O alternativă de petrecere a timpului liber. Un loc fain de tot, gândit și amenajat pentru ei cu ajutorul arhitecților de la biroul de arhitectură A+noima, un club chiar în internat, unde să stea de vorbă, să facă planuri de viitor, să vină la ateliere, să întâlnească oameni și mentori pentru viață.