Memoria umană încă este în mare măsură, un mare mister. Niciun om de știință nu se încumetă să spună că știe exact cum alege și sortează creierul nostru informațiile și le transformă în amintiri. Dar orice om de știință îți va spune că memoria și amintirile ne definesc profund. Toate experiențele noastre de viață se transformă, într-un fel sau altul, în amintiri. Și toate experiențele noastre ajung să ne definească. Așa devenim ceea ce suntem. Când începi să pierzi amintirile, începi să te pierzi…

De-asta e atât de cruntă demența, cu toate fețele ei: mai întâi, ne rupe pe noi de noi, de propriile experiențe. De propriile amintiri. De noi înșine. Apoi, îi transformă pe oamenii pe care îi iubim în oameni pe care nu-i mai știm. Iar pierderea noastră devine și pierderea lor dureroasă.

La Zi de Bine, luna asta o dedicăm oamenilor care au pierdut… de ambele părți.

Împreună cu Societatea Română Alzheimer, facem, la Cluj, prima tabără dedicată pacienților cu Alzheimer și aparținătorilor lor din România. Tot la Cluj facem o cameră senzorială pentru pacienți care suferă de diverse forme de demență. Iar la București vom aranja întâlniri lunare la Centrul Comunitar ZDB, un fel de pariu că putem mai mult pentru cei dragi ai noștri.